Nicușor Dan, declarație de ultimă oră. Ce a transmis președintele – VEZI TOT

Nicușor Dan consideră că actuala criză politică din România ar putea fi depășită într-un timp relativ scurt, prin negocieri între principalele forțe politice. Președintele a transmis că, în opinia sa, există în continuare posibilitatea găsirii unei soluții care să ducă la stabilizarea situației, fără ca țara să ajungă la scenariul alegerilor anticipate.

Contextul politic s-a complicat după ce Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură. Această schimbare a modificat rapid raportul de forțe din Parlament, PNL a trecut în opoziție, iar PSD se află sub presiune pentru a intra la guvernare și pentru a contribui la formarea unei noi majorități.

În lipsa unei majorități clare, partidele sunt nevoite să poarte negocieri intense, iar soluția politică rămâne, pentru moment, incertă. Totuși, Nicușor Dan a transmis că nu vede această criză ca pe una imposibil de rezolvat.

Președintele a declarat că situația politică internă se va încheia într-o direcție pro-occidentală și într-un termen pe care îl apreciază ca fiind „destul de rapid”. Șeful statului a subliniat că România nu riscă să se îndepărteze de orientarea sa strategică, chiar dacă tensiunile politice interne sunt ridicate.

„Legat de criza noastră politică internă, ea se va rezolva, într-o direcţie pro-occidentală şi într-un termen pe care eu îl apreciez destul de rapid”, a declarat Nicușor Dan, în cadrul conferinței comune de presă susținute alături de omologul său din Polonia.

Președintele României a insistat că direcția pro-occidentală a țării nu este pusă sub semnul întrebării.

„Nu există vreun risc ca România să se abată de la această direcţie pro-occidentală”, a mai spus Nicușor Dan.

În ceea ce privește varianta alegerilor anticipate, șeful statului a explicat că acest scenariu este puțin probabil, deoarece procedura este dificil de aplicat în România și nu a fost folosită niciodată după 1989.

„Este relativ complicat. Nu am avut alegeri anticipate după 1989 şi de asta excludem acest scenariu”, a precizat Nicușor Dan.

Aceeași poziție a fost exprimată și de Ilie Bolojan, care a exclus, la rândul său, posibilitatea organizării unor alegeri anticipate în perioada următoare. Fostul premier a explicat că mecanismele parlamentare din România fac dificilă declanșarea unui asemenea proces și că, în prezent, nu vede motive suficiente pentru o astfel de decizie.

„Sistemul nostru parlamentar, mecanismele noastre de a genera alegeri anticipate sunt de aşa manieră încât o astfel de ipoteză n-a fost verificată până acum în aceşti ani de după 1989.

Se fac alegeri anticipate într-o anumită logică sau e o criză care nu se poate rezolva. Sau, aşa cum arată datele, se schimbă structura Parlamentului substanţial, în aşa fel încât să se reaşeze lumea politică pentru a putea fi guvernată ţara. Dar, cel puţin în momentul de faţă, nu văd o astfel de perspectivă”, a explicat Ilie Bolojan, la Digi 24.

Astfel, deși scena politică rămâne tensionată, mesajul transmis de Nicușor Dan este că soluția va veni prin negocieri și repoziționări parlamentare, nu prin alegeri anticipate. Președintele mizează pe o rezolvare rapidă a crizei și pe păstrarea fermă a direcției pro-occidentale a României.

…s-a uitat la mine în tăcere câteva secunde, apoi s-a întors spre mine.

Nu era milă în ochii lui.

Era… surpriză.

Și ceva ce nu-mi puteam identifica exact.

„Locuiești aici?”, a întrebat el calm.

„Da. Nu e conacul Piper, dar e casa mea.”

Am deschis ușa înainte să poată spune ceva.

„Mulțumesc pentru transport.”

Am coborât repede scările, cu rucsacul atârnat pe umăr. I-am simțit privirea ațintită asupra mea. M-am întors o secundă. Geamul era încă crăpat.

„Elena.”

M-am oprit.

„Da?”

„Ai uitat ceva?”

Inima mi-a tresărit.

M-am apropiat. Ținea în mână carnetul meu de student.

„Ți-a căzut când ai adormit.”

Mi l-a dat. Degetele noastre s-au atins pentru o fracțiune de secundă.

„Mulțumesc.”

„Ai un nume frumos.”

„E singurul lucru gratuit din viața mea”, am glumit.

De data asta a zâmbit altfel. Mai cald.

„Noapte bună, Elena.”

M-am dus la micul meu apartament de garsonieră, cu pereții lui subțiri și mobila veche. M-am rezemat de ușă și am început să râd.

Ce naiba a fost asta?

A doua zi dimineață, la ora opt, în timp ce alergam spre facultate cu un covrig în mână, o mașină neagră s-a oprit pe trotuar.

Am ignorat-o.

Geamul s-a coborât.

„De data asta, e mașina potrivită.”

Era el.

„Ce faci aici?”

„Ți-am spus. Bunul simț.”

Mi-a întins cafea.

„Fără zahăr. Arăți ca asta.”

Am luat-o, nevrând să recunosc cât de mult îmi plăcea. „Știi, nu sunt o organizație caritabilă.”

„Nu caut pe nimeni”, a răspuns ea simplu.

În următoarele câteva săptămâni, a apărut din când în când. Nu în fiecare zi. Nu insistent.

Uneori mă ducea la serviciu. Alteori stăteam și vorbeam doar zece minute.

Am aflat că deținea mai multe companii. Că fusese prezentată în reviste de afaceri. Că avea mai mulți bani decât aș fi putut visa vreodată.

Dar nu vorbea arogant.

M-a întrebat despre examenele mele. Despre planurile mele. Despre cum era să muncești pentru fiecare bănuț.

Într-o seară, după ce am terminat ultimul curs al anului, mă aștepta în fața facultății.

„Ai promovat?”

„Cu un credit de marketing de 9,50”, am spus mândră.

„Atunci ar trebui să sărbătorim.”

M-a dus la un restaurant unde cina costa jumătate din chirie.

M-am simțit stânjenită. El a observat.

„Elena, nu încerc să te impresionez cu bani.”

„Ce?”

M-a privit direct în ochi.

„Recunoscându-ți valoarea.”

Aceste cuvinte au rămas între noi.

Au trecut luni.

Nu m-a schimbat. Nu m-a „salvat”. Nu mi-a plătit chiria. Nu mi-a cumpărat lucruri scumpe.

M-a respectat.

Într-o duminică, m-a condus la bibliotecă, unde am adormit în mașina greșită.

„Ai verificat numărul de înmatriculare astăzi?”, m-a întrebat zâmbind.

„De două ori.”

A coborât din mașină. A virat brusc și s-a oprit în fața mea.

A scos o cutiuță mică.

Inima mi s-a strâns.

„Ai urcat în mașina greșită în noaptea aceea”, a spus el încet. „Dar cred că am avut cea mai fericită zi din viața mea.”

A deschis cutia.

Un inel simplu și elegant.

„Nu vreau să te salvez. Vreau să merg cu tine.” Nu contează câți lei ai în cont. Îi vrei?

Lumea mea, construită din ture, examene și cafea ieftină, s-a oprit o clipă.

M-am gândit la fata epuizată care a urcat în mașină fără să verifice numărul de înmatriculare.

Despre blocul de apartamente din Rahov.

Despre nopțile nedormite.

„Da”, am spus.

Nu pentru că era bogat.

Ci pentru că, pentru prima dată, cineva chiar m-a observat.

Și uneori, o greșeală făcută din epuizare nu-ți distruge viața.

O schimbă pentru totdeauna.