SCANDAL după summitul B9 din București! Fostul șef de cabinet al președintelui a fost ARESTAT – VEZI TOT
Tribunalul anticorupție din Ucraina a decis joi plasarea în arest preventiv a lui Andrii Yermak, fostul șef de cabinet al președintelui Volodimir Zelenski. Decizia vine într-un dosar în care acesta este suspectat de spălare de bani, iar instanța a stabilit și o cauțiune de 140 de milioane de grivne, echivalentul a aproximativ 3,2 milioane de dolari.
Potrivit informațiilor apărute în presa internațională, dacă suma va fi achitată, Yermak ar putea fi eliberat până la pronunțarea unei decizii definitive în cazul său. Fostul oficial ucrainean a transmis însă că nu dispune de acești bani și că echipa sa de avocați va contesta hotărârea.
„Nu dispun de o astfel de sumă, iar avocatul meu va colabora acum cu prieteni și cunoștințe pentru a strânge banii necesari cauțiunii. Echipa mea juridică va depune apel. Vom folosi toate căile legale pentru a căuta dreptatea și adevărul”, a declarat Yermak după decizia instanței.
Fostul șef de cabinet al lui Volodimir Zelenski a respins acuzațiile formulate împotriva sa și susține că va încerca să își demonstreze nevinovăția pe cale legală.
Cazul a apărut în atenția publică după ce Agenția Națională Anticorupție din Ucraina a anunțat, la începutul săptămânii, destructurarea unui grup organizat suspectat că ar fi fost implicat într-o schemă de spălare de bani în valoare de 8,8 milioane de euro. Printre persoanele vizate de anchetă s-ar număra și Andrii Yermak.
Fostul oficial era considerat una dintre cele mai influente figuri de la Kiev, fiind descris de analiști drept unul dintre cei mai puternici oameni din Ucraina după președintele Zelenski. De-a lungul timpului, Yermak a avut un rol important în coordonarea unor decizii politice majore și în relația administrației ucrainene cu partenerii externi.
Un detaliu important este că Andrii Yermak a condus și echipa de negociatori a Kievului în discuțiile de pace susținute de Statele Unite. Acesta a participat la elaborarea unor posibile scenarii pentru un armistițiu care ar fi putut contribui la încheierea războiului declanșat de Rusia în Ucraina.
Valeria se holba în paharul ei de vin ca și cum nu ar fi înțeles. Dar fiecare cuvânt îi era clar.
La început, au vorbit despre contract. Despre termene limită, investiții, planuri de extindere. Rodrigo părea încrezător, râdea, gesticula, umplând el însuși tăcerea.
Apoi tonul i s-a schimbat.
„Soția mea nu se amestecă”, a spus el în japoneză cu un zâmbet ușor ironic. „E mai mult o… decorațiune.”
Valeria a simțit ceva rece strecurându-se pe șira spinării. Dar nu s-a mișcat.
„Nu știu limbi străine, nu știu afaceri… dar arăt bine.”
Kenji a tăcut câteva secunde. Apoi a răspuns calm:
„Fiecare bărbat are rolul lui.”
Rodrigo a râs.
„Da, și rolul ei e simplu.”
Valeria și-a încleștat degetele pe marginea mesei. Nu de durere. Dintr-o minte limpede.
În acel moment, a înțeles ceva simplu și evident: nu mai era vorba de o simplă lipsă de respect. Așa o percepea el.
Obiectul.
Cina a continuat. Mâncăruri rafinate, schimb de pahare, discuții din ce în ce mai tehnice. Rodrigo devenea din ce în ce mai relaxat, convins că avea situația sub control.
Valeria, în schimb, devenea din ce în ce mai prezentă.
La desert, Kenji a pus o întrebare mai directă în japoneză:
„Cine va coordona echipa locală după semnarea contractului?”
Rodrigo a răspuns imediat:
„Eu, desigur.”
Momentul sosise.
Valeria a ridicat ușor privirea. A zâmbit calm și a spus clar în japoneză:
„De fapt, coordonarea mixtă ar fi mai eficientă. Culturile organizaționale sunt foarte diverse și pot crea blocaje.”
Tăcere.
Rodrigo a înlemnit. Fața i s-a schimbat într-o secundă.
„Tu…?” a bâlbâit el în românește.
Kenji, în schimb, a zâmbit sincer pentru prima dată.
„Vorbești foarte bine japoneza.”
Valeria și-a înclinat ușor capul.
„Am învățat singură.”
Rodrigo a încercat să spună ceva, dar cuvintele nu-i veneau în minte.
Valeria a continuat, tot în japoneză. Calm, încrezător, fără grabă.
A vorbit despre diferențele culturale în negocieri. Despre importanța respectului reciproc. Despre detalii pe care Rodrigo le ignorase complet.
Fiecare propoziție era ca o lumină aprinsă într-o cameră în care credea că este singur.
Când a terminat, s-a lăsat liniștea la masă.
Kenji și-a pus lingura jos și a spus:
„Cred că ar trebui să regândim structura colaborării noastre. Această doamnă are o perspectivă valoroasă.”
Rodrigo a încetat să zâmbească.
Pentru prima dată după ani de zile, părea mic.
Drumul spre casă a fost tăcut.
Motorul pornea, luminile se schimbau, orașul era același. Dar totul în mașină era diferit. „Pentru cât timp?”, a întrebat el în cele din urmă.
„Destul”, a răspuns ea simplu.
Și-a strâns și mai tare volanul.
„De ce nu mi-ai spus?”
Valeria s-a uitat pe fereastră.
„Pentru că ai încetat să mă mai întrebi.”
Nu și-a ridicat vocea. Nu era nevoie.
Câteva zile mai târziu, Kenji i-a cerut oficial Valeriei să participe la proiect.
Nu ca „soție”.
Ca specialistă.
Și ea a fost de acord.
Nu pentru el. Nu din răzbunare.
Pentru ea.
Dimineața, în timp ce își făcea bagajele pentru prima sa călătorie de afaceri, casa părea mai mare și mai goală. Rodrigo stătea în bucătărie cu cafeaua în mână, neștiind ce să spună.
Valeria și-a luat geanta, și-a încălțat pantofii și s-a oprit o clipă în prag.
„Viața nu este despre cine vorbește cel mai tare”, a spus ea. „Este despre cine are curajul să rupă tăcerea.”
A plecat.
Și pentru prima dată în ani de zile, nu se mai simțea mică.