ULTIMA ORĂ! Plângere penală la DNA pe numele Oanei Gheorghiu. Vicepremierul este ACUZAT de… – VEZI TOT

Fostul președinte al Autorității pentru Digitalizarea României, Dragoș Vlad, a depus o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție pe numele vicepremierului Oana Gheorghiu. Acesta o acuză că ar fi exercitat presiuni în favoarea grupului german Schwarz, companie cunoscută în România mai ales prin rețelele Kaufland și Lidl, dar care are și activități în domeniul tehnologiei, cloudului și securității cibernetice.

Dragoș Vlad a declarat, marți, la Antena 3, că s-a prezentat personal la DNA pentru a depune sesizarea. În documentul transmis procurorilor, fostul șef al ADR susține că ar fi existat demersuri care au dus la anularea unei proceduri de achiziție publică legate de un proiect strategic din componenta de digitalizare a României.

Potrivit plângerii, această situație ar fi putut prejudicia interesele publice și ar fi creat riscul pierderii unor fonduri europene nerambursabile estimate la aproximativ 164,4 milioane de lei.

Fostul președinte al ADR mai susține că asupra sa ar fi fost făcute presiuni repetate pentru a încălca regulile din domeniul achizițiilor publice. În același document se vorbește despre presupuse insistențe pentru găsirea rapidă a unor soluții de colaborare cu grupul de societăți Schwarz.

Dragoș Vlad afirmă că, prin aceste demersuri, grupul ar fi urmărit obținerea unor beneficii materiale prin încheierea de contracte preferențiale cu autoritatea pe care acesta o conducea. În acest context este menționată și Oana Gheorghiu, în legătură cu presupusele intervenții semnalate în sesizarea depusă la DNA.

Potrivit informațiilor apărute în presă, discuțiile dintre Guvern și grupul german Schwarz ar fi început în luna ianuarie 2026, prin mai multe întâlniri exploratorii organizate la nivel guvernamental cu reprezentanți ai Schwarz Digits, divizia de tehnologie a conglomeratului german.

Schwarz Group este unul dintre cele mai mari grupuri economice din Europa, cu afaceri estimate la aproximativ 175 de miliarde de euro în 2024, aproape 600.000 de angajați și activități în 32 de state. În România, compania este cunoscută în special prin Kaufland și Lidl, însă, prin Schwarz Digits, grupul dezvoltă și servicii de cloud, infrastructură digitală și securitate cibernetică.

Un episod menționat în acest context este cel din 12 februarie 2026, când vicepremierul Oana Gheorghiu a transmis un e-mail către Autoritatea pentru Digitalizarea României și către Serviciul de Telecomunicații Speciale. În mesaj, aceasta cerea instituțiilor să precizeze dacă au identificat soluții sau servicii oferite de Schwarz Digits care ar putea prezenta interes strategic pentru România.

Ulterior, Oana Gheorghiu a revenit cu un mesaj de corecție, în care și-a cerut scuze pentru eroare și a explicat că destinatarul vizat era ADR, nu STS. „Ne interesează perspectiva ADR, nu STS… am dat copy/paste textului, fără să fac modificările necesare”, ar fi transmis aceasta.

După apariția e-mailurilor în spațiul public, vicepremierul a respins acuzațiile și a declarat că nu a făcut nimic ilegal sau imoral. „Nu am făcut absolut nimic ilegal sau imoral. Nu am motiv să-mi dau demisia în acest moment în care mai sunt proiecte de dus înainte”, a afirmat Oana Gheorghiu.

Controversa a fost alimentată și de informațiile privind o legătură anterioară între Oana Gheorghiu și grupul german. Fundația „Dăruiește Viață”, condusă anterior de aceasta, ar fi primit o donație de 250.000 de euro din partea Kaufland, companie care face parte din grupul Schwarz.

Pe 4 mai 2026, Oana Gheorghiu a anunțat demiterea lui Dragoș Vlad de la conducerea ADR. Vicepremierul a motivat decizia prin presupuse eșecuri operaționale, insubordonare și lipsă de transparență instituțională, susținând că ar fi existat un refuz repetat de colaborare cu ministerul tutelar.

Plângerea depusă la DNA deschide acum un nou episod în scandalul care o vizează pe Oana Gheorghiu. Urmează ca procurorii anticorupție să analizeze acuzațiile formulate de fostul șef al ADR și să stabilească dacă există elemente care justifică deschiderea unei anchete penale.

Fără să stau pe gânduri, am tras camionul pe banda de urgență și am sărit din cabină.

Șoseaua era pustie, iar vântul bătea rece peste câmpurile întunecate. Singurele mișcări veneau de la câteva ciori care se îndepărtaseră leneș când farurile mele au luminat marginea drumului.

Fata zăcea nemișcată lângă parapet.

M-am apropiat cu pași nesiguri. Părea foarte tânără. Avea hainele murdare, un obraz zgâriat și părul lipit de față din cauza umezelii.

M-am aplecat imediat lângă ea și i-am verificat pulsul.

Slab.

Dar exista.

Am închis ochii o secundă și am simțit cum îmi revine aerul în piept.

— Hai… rezistă, am murmurat încet.

Am fugit până la camion, am luat o pătură și o sticlă cu apă, apoi m-am întors lângă ea. I-am umezit buzele și am acoperit-o cât mai bine.

Nu reacționa.

Doar respira greu, ca și cum fiecare gură de aer o durea.

Am scos telefonul și am sunat imediat la 112. Semnalul era slab, iar vocea operatorului se întrerupea uneori, dar am reușit să explic unde mă aflu.

Mi-au spus să rămân cu ea până vine ambulanța.

Minutele au început să treacă chinuitor de încet.

Stăteam pe asfalt lângă o necunoscută și mă uitam întruna la pieptul ei, verificând dacă mai respiră. De fiecare dată când îl vedeam ridicându-se ușor, parcă respiram și eu odată cu ea.

La un moment dat, fata a scos un geamăt slab.

Apoi și-a deschis ochii pentru câteva secunde.

— Ce… s-a întâmplat? a șoptit.

— Nu vorbi acum, i-am spus calm. Ești în siguranță.

A încercat să se ridice, dar a tresărit imediat de durere.

— Nu te mișca. Ajutorul vine.

În depărtare au apărut în sfârșit luminile ambulanței.

Nu credeam că niște sirene mă pot liniști vreodată atât de mult.

Paramedicii au coborât rapid și au început să o consulte. Eu am rămas puțin mai în spate, simțind brusc cât de tare îmi tremurau mâinile.

Unul dintre ei s-a întors spre mine.

— Ați făcut bine că ați oprit. Dacă mai stătea mult aici în frig, putea fi mult mai rău.

Înainte să fie urcată în ambulanță, fata m-a prins slab de mână.

— Mulțumesc…

Vocea ei era aproape stinsă.

Dar în ochii aceia speriați era mai mult decât recunoștință.

Era viață.

Ambulanța a plecat, iar șoseaua a redevenit goală și tăcută.

Am rămas câteva clipe lângă camion, privind drumul ud care dispărea în întuneric. Pe bord, fotografia veche cu mine și fosta mea soție era luminată slab de becurile din cabină.

Am realizat atunci ceva simplu.

Ani întregi am crezut că sunt doar un om care transportă marfă dintr-un oraș în altul, fără să mai conteze pentru nimeni.

Dar în noaptea aceea, oprindu-mă pentru o necunoscută, mi-am amintit că uneori un singur gest poate face diferența dintre viață și moarte.

Și că, din când în când, oamenii pierduți reușesc să se găsească tocmai atunci când aleg să nu treacă mai departe indiferent.