Irinel Columbeanu, abandonat de Monica Gabor! Confesiuni dureroase despre singurătate și viața la azil: „Irina mi-a zis că…” – VEZI TOT

Fostul om de afaceri spune că liniștea de acum vine la pachet cu multă singurătate, dar și cu speranța că își va revedea fiica în curând.

În timp ce trece printr-o perioadă dificilă, el recunoaște că relațiile cu oamenii din jur s-au rărit. Totuși, legătura cu Irina, fiica sa, rămâne pentru el cea mai importantă ancoră emoțională.

Legătura ruptă cu Monica Gabor și dorul de Irina
Columbeanu spune că nu mai există dialog cu fosta soție, Monica Gabor. Chiar și așa, subliniază că este mulțumit de modul în care a fost crescută Irina. Despre comunicarea cu Monica, el rezumă în câteva cuvinte:

„Cu Monica nu am mai vorbit…”

În schimb, relația cu Irina este activă, iar planurile lui se învârt în jurul revederii. Adolescenta devenită tânără adultă are 19 ani, locuiește la New York și urmează cursuri de medicină. Chiar dacă distanța e mare și el nu a mai văzut-o de aproape un an, speră într-o întâlnire anul acesta. Din azil, descrie cum decurge legătura tată–fiică:

„Sunt foarte bine, sunt ok! Sunt la azil. Am vorbit și cu Irina, mi-a zis că încearcă să vină să mă vadă. Vorbesc zilnic cu ea, mă ajută cu bani”

Drumul până în Statele Unite e, însă, peste puterile sale în acest moment. El mizează pe o vizită a fiicei în țară:

„Irina este acum la New York, mi-e cam departe să ajung la ea. O să văd ce face ea și dacă vine în România”

Dincolo de cuvinte, Irinel lasă să se vadă un amestec de resemnare și încredere: nu poate călători, dar alege să spere. Își organizează zilele în jurul apelurilor cu Irina și al grijilor curente, încercând să rămână prezent și lucid.

Viața la azil, sănătatea și refugiul în credință
Fostul milionar de la Izvorani a trecut brusc de la opulență la restricții: locuiește într-un azil, spune că prietenii sunt puțini, iar banii numărați. El insistă că își păstrează tonusul și că ia cu umor zvonurile care mai apar despre starea lui.

Un capitol nou, esențial pentru prezentul său, este credința. Columbeanu povestește că a ales să își reorienteze viața spirituală, vorbind despre o schimbare recentă și despre lectura zilnică a Bibliei:

„Sunt bine. Sunt ok. Eu iau în glumă aceste zvonuri pe care le mai aud câteodată! Nu îmi este teamă de moarte. Bunul Dumnezeu pe care l-am invitat destul de curând la volanul vieții mele știe întotdeauna ce face! Am trecut la baptism pentru că am ascultat un impuls intern…”

„Cred că e mai inteligent să îmi petrec timpul citind Biblia. Nu prea mai ies. Biblia după Ioan citesc și îmi place”

El spune că această rutină – rugăciune, lectură și liniște – l-a ajutat să găsească echilibru în mijlocul greutăților. În rarele ieșiri din azil, preferă drumul scurt, fără întâlniri mondene, iar restul zilei îl petrece cu gândurile sale și cu paginile Sfintei Scripturi.

În prezent, Irinel privește înainte cu răbdare. Spune că îl încurajează discuțiile zilnice cu Irina și speranța unei revederi, în timp ce își umple timpul cu citit și reflecție, departe de agitația de altădată.

În aceeași zi este pomenită și Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, adăugând un plus de evlavie acestei duminici pentru mulți credincioși.

Figura Cuviosului Simeon a inspirat generații întregi prin răbdare, post și rugăciune, virtuți prin care, potrivit mărturiilor vechi, el a adus mângâiere celor împovărați de greutăți și boală. Creștinii îl invocă adesea pentru tărie în fața încercărilor și pentru vindecare sufletească.

Calendar ortodox 24 mai 2026
Născut în anul 521, în vremea împăratului Iustinian, Simeon a primit botezul la doi ani. O groaznică zdruncinare a pământului i-a răpit tatăl, iar copilul, la numai cinci ani, s-a rătăcit de mama sa, Sfânta Marta. O femeie credincioasă l-a găzduit timp de șapte zile într-o zonă muntoasă, până când, potrivit tradiției, rugăciunile mamei au fost luminate de Sfântul Ioan Botezătorul, care a îndrumat-o să-și regăsească fiul.

La șase ani, micul Simeon a ales calea mânăstirii, îmbrățișând un trai aspru, cu nevoințe neîntrerupte. Curând, a cerut să trăiască pe un stâlp, urmând pilda duhovnicului său, și astfel a primit un loc de sihăstrie înălțat, asociat Muntelui Minunat. Monahii au ridicat pentru el un stâlp impunător, despre care tradiția spune că ajungea la aproape patruzeci de metri, pentru a-l feri de ispitele lumii și a-l întări în rugăciune.

Viața lui a devenit repede o pildă de răbdare și slujire: numeroși bolnavi și necăjiți au căutat ajutor lângă stâlpul Cuviosului, iar el i-a întărit cu cuvântul și cu rugăciunea. La vârsta de 33 de ani, a fost hirotonit preot de episcopul Dionisie al Seleuciei. S-a mutat la Domnul pe 24 mai 592, la 85 de ani, rămânând în conștiința credincioșilor drept ocrotitor în fața necazurilor și mijlocitor pentru sănătate.

Rugăciuni și rânduieli cinstite de credincioși
În această zi, credincioșii obișnuiesc să participe la Sfânta Liturghie, să aprindă lumânări pentru cei dragi și să rostească rugăciuni către Sfântul Simeon. Mulți citesc acatistul sau troparul dedicat lui, cerând întărire în încercări și alinare în suferințe trupești sau sufletești. O invocare scurtă, potrivită pentru această zi, poate fi rostită cu inimă smerită:

„Sfinte Cuvioase Simeon, mijlocește pentru noi la Hristos, să dobândim pace, sănătate și lumină pe calea mântuirii.”

Pomenirea Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași aduce un accent aparte pentru credincioșii din Moldova, care îi cer ocrotire în vremuri tulburi și tărie pentru a mărturisi credința cu curaj și blândețe. În multe parohii se organizează rugăciuni de mulțumire și slujbe pentru bolnavi, iar familiile își pregătesc masa în duh de cumpătare, ferindu-se de gâlcevi și de vorbe de ocară.

Semnul de cruce albastră din calendare indică o prăznuire de seamă a unui sfânt iubit, iar amintirea Cuviosului Simeon rămâne vie prin îndemnul său tăcut la răbdare, milostenie și nădejde. Pentru mulți, această duminică devine un bun prilej de a dărui timp rugăciunii, de a cerceta pe cei aflați în nevoi și de a redescoperi frumusețea simplității creștine.